Paşi prin viaţă

Pe Olivia Sima, jurnalist remarcabil şi cu vechime la Radio România, o cunosc de  10 ani. Prima mea "întâlnire" cu Olivia a fost la telefon, când îi povesteam despre un nou proiect al unor prieteni artişti/muzicieni. (Fiind iubitoare de muzică rock şi prietenă cu mulţi artişti din această zonă muzicală, am aflat despre acest proiect şi am anunţat-o ţi pe ea.) Olivia a fost încântată şi foarte interesată de acest nou început (sau "Un alt început", vorba cântecului...) muzical al prietenilor mei şi ai ei. Mi-a pus: "M-aş bucura să vină în emisiunea pe care o realizez, ca să vorbească despre proiectele lor şi să difuzăm nişte cântece. Vrei să le transmiţi tu invitaţia mea?". "Sigur că da, le spun!", am răspuns. "Dar dacă vin, te rog să vii şi tu cu ei!", a adăugat Olivia. Iar după câte...

Cu aceste cuvinte începe descrierea, pe canalul youtube, a interviului pe care Maria Gheorghiu l-a realizat cu mine şi cu membrii Fundaţiei VOUĂ - Adrian "Bitză" Pătraşcu şi Vasile Mincu (noi, prietenii, îi spunem "Sile") -, cei doi fiind principalii "vinovaţi" pentru faptul că am scris şi publicat cartea. Recunosc, întâi m-au convins că pot să scriu acest prim roman, apoi m-au pus la treabă. Uneori pierd şirul anilor de când o ştiu pe Maria Gheorghiu. Pentru că i-am cunoscut mai întâi vocea, ascultând-o la radio când cânta în Cenaclul Flacăra. Mai târziu i-am cunoscut şi chipul. Apoi am vorbit cu ea la telefon, de multe ori, în perioada când lucram (şi) la Crucea Roşie, invitând-o la evenimente ale acestei organizaţii. Iar după alţi ani, am cunoscut-o "de-adevăratelea", într-un stu...

Cu câteva zile înainte de lansarea romanului "Paşi prin viaţă", pe site-ul kudika.ro a apărut un interviu cu mine, pe care l-a scris o fată frumoasă şi foarte talentată - Andreea Billig (A.G. Billig). Am cunoscut-o pe Andreea în 2014, când era jurnalist radio, mai precis la Radio3Net "Florian Pittiş". Atunci ne-am întâlnit chiar în studiul de la sediul Radio România, unde se înregistra o emisiune pe care ea o prezenta - "Sala de repetiţii". Fiind amândouă iubitoare de muzică rock, ne-am întâlnit ulterior la câteva concerte ale unor trupe rock româneşti. Şi, tot ulterior, Andreea a devenit autor de carte şi a "recidivat" în această calitate de mai multe ori. Numele ei de scriitor este A.G. Billig. Întâlnirile mele cu Andreea nu au fost prea dese, dar între noi s-a creat o legă...

Se spune că nimic din ceea ce apare în viaţa noastră nu e întâmplător. De-a lungul anilor, mi-am dat seama că e adevărat acest lucru. În cazul meu, nicio întâlnire sau reîntâlnire cu anumite persoane, nicio propunere pe care am primit-o sau activitate în care m-am implicat nu au fost întâmplătoare, ele au dat "roade" după o vreme, am înţeles că aşa trebuia să fie, că toate fac parte din destinul meu. Tatăl meu avea o vorbă: "Deşi ne naştem dezbrăcaţi, toţi avem o scrisoare în buzunar. E scrisoarea destinului nostru". Când am auzit prima oară aceste cuvinte, n-am înţeles ce vrea să spună, eram prea mică. Mă întrebam: "În ce buzunar poate fi scrisoarea aia, dacă bebeluşul se naşte dezbrăcat?!?". Pe parcursul anilor, crescând şi maturizându-mă, am mai auzit aceste cuvinte rostite de tata şi, ...

Acesta este titlul prefaţei cărţii mele, "Paşi prin viaţă", prefaţă scrisă de cunoscutul jurnalist Octavian Ştireanu, cu care am avut atât şansa, cât şi bucuria de a colabora timp de 12 ani în redacţia ziarului AZI. Îi rămân recunoscătoare pentru şansa pe care mi-a acordat-o - fără să mă cunoască, ci doar citind ceea ce am scris în foile care conţineau răspunsurile mele pentru concursul de angajare în redacţia ziarului. Aşa am devenit ziarist. Totul a început cu un anunţ pe care l-am citit în ziarul AZI, despre un concurs de angajare pentru reporteri, redactori, documentarişti. La acea vreme - vara anului 1991 - lucram, de câteva luni, la Ministerul Industriilor, în calitate de inginer documentarist. M-am dus la concurs mai mult în joacă, nu credeam că am vreo şansă. Am primit subiectele, ...

Romanul "Paşi prin viaţă" este o carte despre valorile şi avatarurile existenţei noastre; un altfel de "manual de psihologie" despre familie şi societate; un roman cu epilog şi prefaţă, iar la mijloc se află viaţa - a mea, a ta, a oricui. Este o poveste privită cu patru perechi de ochi. Aceeaşi poveste, patru opinii, patru feluri de a percepe realitatea, de a găsi rezolvarea unor încâlceli ale vieţii. În matematică, orice problemă are mai multe căi de rezolvare. La fel e şi în viaţă. Care e cea corectă? Cine ştie? Poate vor găsi răspuns aceia care vor citi această carte.