Blog

 Pentru al doilea volum al cărţii „Paşi prin viaţă”, am apelat tot la cunoscutul jurnalist Octavian Ştireanu să scrie prefaţa, dumnealui fiind cel care a scris-o şi pe cea a primului. Pe de o parte, am vrut să existe o continuitate nu doar în viaţa personajelor, ci şi a felului în care sunt percepute acestea. Pe de altă parte, mi-am dorit aceeaşi continuitate şi în înţelegerea textului naraţiunii.Domnul Ştireanu a intitulat această a doua prefaţă „Ghid de lectură”. Când mi-a trimis textul şi am citit titlul, am fost mirată, dar şi curioasă. Apoi am citit ce a scris. Mi-a plăcut şi am înţeles cât de bine mă cunoaşte... De fapt, e firesc.Am mai spus, dar repet: am avut atât şansa, cât şi bucuria de a colabora cu Octavian Ştireanu timp de 12 ani, în redacţia ziarului AZI. Faptul că am devenit...

„Niciun drum nu este fără întoarcere. Nici măcar drumul prin viaţă. Mereu ne putem întoarce de unde am plecat, la oameni dragi, în locuri dragi”. Aşa îmi începeam discursul de la ora festivă din ultima zi de facultate. Deşi au trecut aproape 40 de ani de atunci, a rămas valabil ceea ce spuneam. Mi s-a întâmplat de multe ori să revin în locuri pe unde m-au purtat paşii în copilărie, în adolescenţă ori în tinereţe. M-a bucurat orice revedere a acelor locuri sau a oamenilor pe care i-am întânit acolo. Iată că după cinci ani, m-am întors la a scrie literatură şi la „Paşi prin viaţă” - romanul pe care l-am publicat în noiembrie 2019. Când l-am scris, nu m-am gândit la o continuare a acestuia. Dar după lansarea lui, am primit multe mesaje ale cititorilor, care îmi spuneau cât de surpri...

Pe Olivia Sima, jurnalist remarcabil şi cu vechime la Radio România, o cunosc de  10 ani. Prima mea "întâlnire" cu Olivia a fost la telefon, când îi povesteam despre un nou proiect al unor prieteni artişti/muzicieni. (Fiind iubitoare de muzică rock şi prietenă cu mulţi artişti din această zonă muzicală, am aflat despre acest proiect şi am anunţat-o ţi pe ea.) Olivia a fost încântată şi foarte interesată de acest nou început (sau "Un alt început", vorba cântecului...) muzical al prietenilor mei şi ai ei. Mi-a pus: "M-aş bucura să vină în emisiunea pe care o realizez, ca să vorbească despre proiectele lor şi să difuzăm nişte cântece. Vrei să le transmiţi tu invitaţia mea?". "Sigur că da, le spun!", am răspuns. "Dar dacă vin, te rog să vii şi tu cu ei!", a adăugat Olivia. Iar după câte...

Cu aceste cuvinte începe descrierea, pe canalul youtube, a interviului pe care Maria Gheorghiu l-a realizat cu mine şi cu membrii Fundaţiei VOUĂ - Adrian "Bitză" Pătraşcu şi Vasile Mincu (noi, prietenii, îi spunem "Sile") -, cei doi fiind principalii "vinovaţi" pentru faptul că am scris şi publicat cartea. Recunosc, întâi m-au convins că pot să scriu acest prim roman, apoi m-au pus la treabă. Uneori pierd şirul anilor de când o ştiu pe Maria Gheorghiu. Pentru că i-am cunoscut mai întâi vocea, ascultând-o la radio când cânta în Cenaclul Flacăra. Mai târziu i-am cunoscut şi chipul. Apoi am vorbit cu ea la telefon, de multe ori, în perioada când lucram (şi) la Crucea Roşie, invitând-o la evenimente ale acestei organizaţii. Iar după alţi ani, am cunoscut-o "de-adevăratelea", într-un stu...