În urmă cu nişte ani (nici nu mai ştiu câţi) am scris într-o agendă o listă cu… gânduri. Agenda e din 2007, dar nu am siguranţa că notiţele sunt de atunci, e posibil să le fi scris mai târziu. Am găsit agenda recent, când făceam ordine în sertarele bibliotecii, răsfoind tot felul de carneţele, agende, dosare, hârtii pe care intenţionam să le arunc. Am rupt din agendă foile care cuprind lista şi le-am oprit, pentru că după ce le-am citit, mi s-au părut la fel de actuale pentru mine, acum, ca şi în urmă cu mulţi ani, când le-am scris. În total sunt 44 de gânduri. Citindu-le, poate vă veţi regăsi în ele sau poate veţi avea altă părere.
17.
„O vorbă veche spune că aşa cum începi anul, aşa va fi tot parcursul lui. În general nu sunt un om superstiţios, adică nu mă întorc din drum dacă îmi taie calea o biată pisică de culoare neagră, nu stau închisă în casă dacă e o zi de marţi, aşteptând să treacă acele ‘trei ceasuri rele’, nu intru în panică dacă ies din scara blocului cu stângul, nu cred că cifra 13 e cu ghinion, dimpotrivă – părinţii mei s-au căsătorit într-o zi de 13 februarie şi au avut o căsnicie frumoasă (din care am fost născută eu), ba chiar am intrat la facultate a 13-a pe listă.
Dar, referitor la acea vorbă veche privind felul în care începi un An Nou, am constatat, de-a lungul vremii, că oamenii alături de care sunt în momentul intrării într-un An Nou sunt prezenţi în viaţa mea pe parcursul celor 365/366 (dacă anul e bisect) de zile următoare.
S-a întâmplat să încep un nou an în compania unor persoane dragi, de prezenţa cărora m-am bucurat ulterior timp de 12 luni, dar s-a întâmplat şi să încep un an nou în compania unor persoane care nu mi-au creat o atmosferă prea agreabilă şi culmea e că – întâmplător sau nu – în acei ani m-am ‘pricopsit’ cu prezenţa lor mai mult decât mi-aş fi dorit. S-a întâmplat să intru în Anul Nou şi de una singură – în sensul că eram singura care nu adormise la ora 12 din noapte, ceilalţi din casă ‘făceau nani’ de mult timp…
E drept că într-un an, în seara de 31 decembrie, eram foarte bolnavă, răcită ‘cobză’, cu temperatură, cu frisoane, înfofolită în pătură şi nu-mi doream decât să adorm, dar nu puteam – tuşeam, aveam nasul înfundat şi nu puteam respira normal… Era gata-gata să intru într-un an nou singură de-a binelea, deşi aveam Revelionul planificat, ar fi trebuit să fiu plecată din Bucureşti. Cum să plec, însă, bolnavă? Dar Doamne-Doamne are mereu grijă de mine. A avut şi în acel an, când – cu exact 15 minute înainte de ora 12 (mă rog, ora 00.00) – mi-au sunat la uşă vecinii mei (prieteni vechi, din tinereţe) să vadă cum mă simt. Ştiau că sunt bolnavă, ei îmi cumpăraseră medicamente în acea zi. M-am ridicat din ‘scutece’ şi am deschis uşa. Când m-au văzut în pijama, mi-au spus: ‘Îmbracă-te repede şi hai la noi, măcar o jumătate de oră, hai, că te <<doftoricim>> noi!’. Şi m-au luat la ei acasă. Nu mai ştiu în ce an era, dar ştiu sigur că atunci am aflat ce efect benefic are ţuica fiartă asupra răcelii!!!
Poate de-aia mi-am creat obiceiul de a fi, în noaptea de Revelion, împreună cu oameni la care ţin/ care îmi sunt prieteni buni/ care îmi sunt rude apropiate. E foarte important pentru mine. Şi astfel intru într-un An Nou cu zâmbet, cu bucurie, cu speranţa că aceşti oameni îmi vor fi alături pe tot parcursul anului.”
Apreciază si Împărtășește cu prietenii
