În urmă cu nişte ani (nici nu mai ştiu câţi) am scris într-o agendă o listă cu… gânduri. Agenda e din 2007, dar nu am siguranţa că notiţele sunt de atunci, e posibil să le fi scris mai târziu. Am găsit agenda recent, când făceam ordine în sertarele bibliotecii, răsfoind tot felul de carneţele, agende, dosare, hârtii pe care intenţionam să le arunc. Am rupt din agendă foile care cuprind lista şi le-am oprit, pentru că după ce le-am citit, mi s-au părut la fel de actuale pentru mine, acum, ca şi în urmă cu mulţi ani, când le-am scris. În total sunt 44 de gânduri. Citindu-le, poate vă veţi regăsi în ele sau poate veţi avea altă părere.
13.
„Când eram copil, aşteptam cu nerăbdare iarna, să vină Moşul (pe vremea aia era numit Moş Gerilă, nu Moş Crăciun…). Eram convinsă că doar el poate face minunea ca eu să primesc în dar ceea ce îmi doream.
Sigur, aş fi putut să le spun părinţilor mei că îmi doresc un anumit lucru, dar îmi era teamă că nu vor fi de acord cu ceea ce-mi doream – că se mai întâmpla să nu ne coincidă preferinţele -, şi atunci îi scriam Moşului ce-mi doream. Îi scriam e un fel de a spune, pentru că am început să ‘compun’ astfel de scrisori către Moş de când nu ştiam alfabetul, deci doar desenam şi coloram ce îmi doream, sau decupam poze din reviste/ziare şi le lipeam pe o hârtie, pe care o împătuream cu grijă, o puneam în plicul bine lipit şi lăsam plicul pe balcon, fiind convinsă că Moşul va trece pe acolo şi va lua scrisoarea.
Şi în fiecare an primeam ceea ce îi ceream Moşului. De-aia credeam în minunile făcute de el. Aşa am primit şi păpuşa care rostea silabisit ‘ma-ma’, şi cartea despre peripeţiile lui Til Buhoglindă pe care nu o găsisem în librărie, şi cizmele cu ‘pinteni’ cum purtau personajele din filmele cu cowboy, şi rochia roşie cu guler ‘de regină’ – cum văzusem într-un film…
Mai târziu, când am aflat cum e treaba cu Moşul, am întrebat-o pe mama cum de primeam acele lucruri pe care, dacă le-aş fi cerut altfel, poate nu le-aş fi primit. Răspunsul mamei a fost simplu: ‘Tu nu ştii că există minuni?’.
Au trecut foarte mulţi ani de atunci. Dar răspunsul mamei mi-a rămas în minte. De multe ori, pe parcursul anilor, s-au întâmplat lucruri la care nu mă aşteptam, deşi mi le doream. Tot de multe ori, când m-am aflat în momente de cumpănă sau de ‘criză’ (de orice fel ar fi fost ea) s-a petrecut ceva care m-a scos din impas. Nu ştiu dacă a fost întâmplare, noroc, şansă, dar de fiecare dată mi-am amintit cuvintele mamei. Şi gândind mai bine, am realizat că ‘minunile’ există, totul e să credem în ele şi să le vedem.
Până la urmă, e o minune faptul că am venit pe lume, e o minune faptul că avem copii. De fiecare dată când spunem ‘E minunat!’, de fapt privim sau trăim o minune. Chiar şi când se întâmplă ceva trist, ceva grav, e o minune că putem trece peste acel ceva şi că putem merge mai departe pe drumul nostru în viaţă.
Aşadar, vă rog frumos să credeţi în minuni!”
Apreciază si Împărtășește cu prietenii
