Maria Tănase a fost şi rămâne o mare artistă a noastră, a românilor. Ea reprezintă o legendă, o valoare naţională, o prezenţă unică în istoria folclorului românesc. Şi, în opinia mea, este prima artistă din ţara noastră căreia i se poate atribui statutul de divă.
(Uneori mă întreb ce gândesc aceia care atribuie, cu atâta uşurinţă, acest statut unor persoane care n-au nicio legătură cu semnificaţia cuvântului. El provine din latinescul „divus” – care înseamnă divin, sfânt – şi care se atribuia împăraţilor romani după moarte. În dicţionarele explicative ale limbii române se regăseşte şi explicaţia conform căreia „divă” este o artistă (actriţă sau cântăreaţă) celebră, cunoscută în lume.
Maria Tănase a fost, cu adevărat, o divă. Nu doar pentru că a fost o artistă celebră, cunoscută în lume, cu o voce unică – apreciată atât în ţară, cât şi peste hotare -, ci şi pentru frumuseţea, eleganţa şi distincţia ei. Deşi a fost un copil născut într-o familie modestă din mahalaua Cărămidarilor din Bucureşti (unde în prezent este cartierul Tineretului), a iubit muzica de când era o fetiţă blondă, cu ochi verzi şi cânta prin curtea casei.
Prima dată când a cântat în public a fost la o serbare şcolară. Talentul ei fost descoperit abia după ce s-a angajat la Teatrul „Cărăbuş”, condus de marele actor Constantin Tănase, când folcloristul şi etnomuzicologul Harry Brauner i-a remarcat vocea de excepţie şi a văzut în ea o viitoare mare artistă. Şi nu s-a înşelat, Maria Tănase a devenit o mare artistă.
După ce a început să înregistreze la studiouri precum „Tomis” sau „Columbia”, care aveau reprezentanţe la Bucureşti, Maria Tănase a început să joace pe scena Teatrului Municipal din Bucureşti, urmând, în acelaşi timp, cursurile Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică.
Debutul ei la radio a fost în februarie 1938, când a cântat, între altele, celebrele melodii „Cine iubeşte şi lasă” şi „Mărie şi Mărioară”. Atunci, compozitorul Theodor Rogalski afirma: „Ne aflăm în faţa unui fenomen! N-am auzit până azi niciun cântăreţ izbutind să interpreteze cu asemenea talent şi originalitate cântecul nostru popular, păstrând nealterată autenticitatea versului şi melodiei”.
Din acel moment, Maria Tănase a putut fi ascultată nu doar la radio, ci şi la diferite restaurante celebre, unde publicul îi putea admira atât talentul muzical, cât şi frumuseţea, eleganţa. Ascultând-o cântând la Vălenii de Munte, istoricul Nicolae Iorga a numit-o „pasărea măiastră”.
Maria Tănase nu a cântat doar muzică populară. După ce a devenit artistă a Teatrului „Alhambra”, ea a început să cânte şi melodii celebre din repertoriul francez şi spaniol, dar şi muzică de jazz. Ajunsă la New York, unde a apărut în faţa publicului american, Maria Tănase a avut un succes uriaş, cântând în faţa preşedintelui american de la acea vreme, Franklin Delano Roosevelt, dar şi în faţa altor personalităţi ale muzicii – George Enescu, Yehudi Menuhin. Ulterior, artista a cântat şi în alte ţări, având mare succes, iar ultimul ei turneu a fost în Bulgaria.
Vocea sa amplă şi puternică i-a permis Mariei Tănase să cânte şi operetă – „Mascota” de Edmond Audran -, iar talentul de actriţă a adus-o în piese montate la Teatrul Municipal (actualul Teatru „Lucia Sturdza Bulandra”) – „Cadavrul viu” de Lev Tolstoi, „Nana” de Emile Zola sau „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht. Acelaşi talent actoricesc a făcut ca ea să apară şi în coproducţia româno-franceză „Ciulinii Bărăganului”.
Poetul Tudor Arghezi scria că „nici diavolul nu calcă silabă românească şi cântarea ca Maria Tănase”, iar scriitorul Mihail Sadoveanu spunea că se regăseşte „cu tot ce e mai bun (…) în toate melodiile ei”.
Maria Tănase a fost laureată a Premiului de Stat şi a primit titlul de Artist Emerit. Discografia marii artiste, care a murit prematur, la doar 49 de ani, cuprinde 24 de albume (dintre care patru în limba franceză). Post mortem, Académie Charles-Cros de la Paris i-a acordat Grand Prix du Disque.
În testamentul ei, Maria Tănase spunea că are o dorinţă: după ce va muri, să se ridice o fântână, la o răscruce de drumuri, pentru ca oamenii, atunci când se opresc acolo pentru a-şi potoli setea, să-şi amintească de ea. În 2005, la inţiativa Iulianei Tudor (moderator şi realizator de emisiuni la TVR), dorinţa Mariei Tănase s-a îndeplinit: cu susţinerea Primăriei Mangalia, a fost realizată o fântână care poartă numele marii artiste – la intrarea în staţiunea Saturn – şi, alături de ea, o troiţă unde oamenii pot aprinde o lumânare în amintirea Mariei Tănase.
În 2013 şi 2016, Romfilatelia a emis timbre cu imaginea Mariei Tănase.
Maria Tănase a fost o artistă cu mult bun gust în ceea ce priveşte apariţiile sale publice şi nu numai. Ea a purtat cu mândrie costumul popular, făcând astfel cunoscută ia românească în lume.
Când nu purta costum popular, îmbrăca doar ţinute elegante, care îi puneau în valoare silueta impecabilă, dar şi rafinamentul. Este încă unul dintre argumentele pentru care o consider o divă.
„Cântecele sunt rădăcini nevăzute, rădăcini care îi leagă pe oameni de pământul lor. Le căutam, le cercetăm, le adunăm cu o îndrăzneală şi cu o stăruinţă fără odihnă. Le adunăm de la ţărani, lăutari, de la bărbaţi, de la femei, de la tineri şi bătrâni”, spunea Maria Tănase.
Surse texte: volumele „Maria Tănase şi cântecul românesc”, ediţia a III-a, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, 1969; „Maria Tănase”, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, 1988; site-urile https://www.radioromaniacultural.ro/, https://folclor-romanesc.ro/, https://destepti.ro/, https://www.ziarulmetropolis.ro/, http://www.bestmusic.ro/
