Despre sportivul şi multiplul campion olimpic Ivan Patzaichin s-au scris multe, de nenumărate ori. Am scris şi eu, în calitate de ziarist. Acum mă refer la OMUL Ivan, scriind în calitate de prietenă a lui.
În septembrie 2012, am mers la un concert în Hard Rock Cafe, din Parcul Herăstrău. Eram bucuroasă că îl voi revedea pe vechiul meu prieten Leo Iorga, care urma să cânte cu formaţia Pacifica. Înainte de începerea concertului, m-am dus în „backstage” (adică în spatele scenei, pe româneşte), ca să-l rog pe Leo să îmi acorde un interviu. El mi-a spus să vin în pauza dintre cele două „reprize” muzicale. Când prima parte a concertului s-a terminat, m-am dus în spatele scenei pentru interviu, „înarmată” cu reportofon şi aparat de fotografiat. Şi, surpriză! Când am ajuns acolo, i-am găsit pe artişti împreună cu Ivan Patzaichin. Leo mi-a spus: „Fă-ne poze cu Ivan, Marina!”. M-am conformat rugaminţii, i-am fotografiat, iar Ivan m-a rugat să-i trimit şi lui pozele. Am făcut schimb de numere de telefon şi adrese email, eu am plecat înapoi în sala de concert, fiind uimită de naturaleţea cu care se purtase şi îmi vorbise Ivan, dar şi bucuroasă că mă întâlnisem cu un mare campion al sportului românesc.
În timpul celei de-a doua reprize muzicale, am reperat locul lui Ivan în sală şi i-am mai făcut nişte fotografii – cu acordul lui, bineînţeles. „Să mi le trimiţi şi pe acestea, te rog!”, mi-a spus. A doua zi, i-am trimis pozele prin email şi i-am scris un sms prin care îl anunţam. Imediat am primit răspuns: „Îţi mulţumesc, Marina, sărut mâna!” Am rămas uimită. Ştiam cine e Ivan Patzaichin în ţara asta, ştiam că e un campion olimpic renumit, prezent la cinci ediţii ale Jocurilor Olimpice (1968-1984) şi cucerind de patru ori aurul olimpic: la Mexic (1968), la Munchen (1972), la Moscova (1980) şi la Los Angeles (1984). Acest mare campion îmi mulţumea şi îmi spunea „sărut mâna”, ba chiar îmi reţinuse şi numele.
După câteva luni, l-am întâlnit la un alt concert rock, al trupei Krypton, unde venise împreună cu soţia, Georgiana. M-a recunoscut, ne-am salutat şi după ce l-am fotografiat împreună cu artiştii, m-a rugat să-i trimit fotografii şi de la acel concert. Tot atunci mi-a spus că îi place muzica rock şi că merge destul de des la concertele trupelor rock româneşti.
Au urmat alte şi alte întâlniri la concerte, timp în care i-am cunoscut familia – soţia şi fiica, s-a creat o relaţie/legătură frumoasă, de amiciţie, apoi de prietenie. Nu doar între mine şi Ivan, ci şi între mine şi familia lui. Apoi Ivan m-a invitat la evenimentele organizate de asociaţia care-i poartă numele – Asociaţia Ivan Patzaichin – Mila 23. Uneori aveau loc în Bucureşti, alteori la Tulcea. Am mers de fiecare dată cu mult drag, pentru că l-am perceput ca pe un prieten, fără a uita valoarea sa ca sportiv, multiplu campion olimpic.
Ivan a înfiinţat, împreună cu prietenul său, Teodor Frolu (noi, prietenii, îi spunem Doru, cum îi spunea şi Ivan), această asociaţie cu scopul de a organiza competiţii anuale – prin care îşi dorea să atragă oamenii spre sportul pe apă şi spre zonele naturale din România -, dar şi de a iniţia şi a susţine proiecte care au grijă de natură, de cultura locală, de tradiţii.
În aprilie 2011, Asociaţia Ivan Patzaichin – Mila 23 a iniţiat mişcarea Rowmania, un brand sub care au început să fie realizate şi promovate turismul în Deltă, proiecte sociale, campanii de popularizare a vâslitului şi programe de dezvoltare durabilă în zonele naturale protejate. Tot atunci, în 2011, a fost prezentat un model de barcă având un design unic – canotca (un fel de „combinaţie” între canoe şi lotcă) – dar a avut loc şi prima ediţie a Rowmania FEST – Festivalul internaţional al bărcilor cu vâsle – organizat, din acel an, în fiecare început de toamnă, la Tulcea.
„Delta noastră, cu forma ei de inimă, colectează de fapt, prin intermediul Dunării, toate apele curgătoare din toate provinciile ţării. Fiecare picătură de apă din râurile României ajunge la un moment dat în marea inimă verde a Deltei, înainte de vărsarea în mare. Rowmania FEST este omagiul nostru pentru Deltă şi pentru întreg judeţul Tulcea, transmis din inimă, pe apă, din Tulcea către concetăţenii noştri şi către lumea întreagă.”, spunea Ivan.
Am fost prezentă la multe ediţii ale Rowmania FEST şi, de fiecare dată, m-a uimit şi impresionat faptul că Ivan reuşea să adune atât de multă lume, ceea ce reprezenta o dovadă că era nu doar un campion respectat şi admirat, ci şi un OM foarte iubit.
În urmă cu un an, în 2021, nu am mai fost prezentă la acest festival. Nici Ivan nu a mai fost prezent. Pentru că atunci el a plecat spre Cer.
În memoria şi pentru omagierea lui, din acest an, evenimentul anual de la Tulcea se numeşte Festivalul Ivan Patzaichin – Rowmania.
***
Faţă de Ivan am avut întotdeauna un amestec de sentimente/trăiri. În primul rând, respect; în al doilea rând, admiraţie; în al treilea rând, recunoştinţă. Respect – pentru tot ceea ce a realizat în cariera sa pentru sportul românesc; admiraţie – pentru faptul că după ce s-a retras din activitatea competiţională, în 1984, a continuat să antreneze alţi sportivi care au mai adus ţării noastre multe medalii la concursuri europene, mondiale sau olimpice, dar şi pentru faptul că a demarat activitatea asociaţiei care se ocupă de Deltă, de apele ţării; recunoştinţă – pentru faptul că am fost contemporană cu el, pentru că am avut şansa/privilegiul să-l cunosc, pentru că mi-a acordat încrederea şi prietenia lui.
Îţi mulţumesc, Ivan! Să ştii că nici concertele rock la care merg nu mai sunt la fel fără să fii şi tu prezent acolo. Îl rog pe Dumnezeu să te odihnească în Lumină…
(Surse text – https://rowmania.ro/)
