Sunt un om „ancorat” în domeniul culturii şi al celor şapte arte – pictură, sculptură, arhitectură, muzică, dans, literatură, cinematografie – pentru că iubesc arta (în orice formă ar fi ea) şi artiştii. În opinia mea, artiştii sunt unii dintre cei mai importanţi mesageri – poate chiar „ambasadori” – ai ţării noastre, deoarece numele României este asociat unor personalităţi de renume mondial în aceste arte. Dau doar câteva exemple: Nicolae Grigorescu (pictură), Constantin Brâncuşi (sculptură), George Enescu (muzică), Mihai Eminescu (literatură). Însă „lista” personalităţilor din cultura românească este mult mai lungă.
Din fericire, cultura românească nu înseamnă doar nume ca acestea pe care le-am amintit şi pe care unii le-ar putea asocia doar cu trecutul, deşi ele sunt prezente în existenţa noastră mereu. Avem – atât în trecut, cât şi în contemporaneitate – mulţi români talentaţi şi cred că trebuie să le mulţumim, să le fim recunoscători pentru tot frumosul pe care ni l-au dăruit sau încă ni-l dăruiesc prin artă, prin cultură.
Desigur, ca orice om, am şi păstrez aproape de suflet anumite personalităţi din „zona” artelor. Asta nu înseamnă că nu trăiesc un sentiment de respect şi de recunoştinţă pentru alte personalităţi – fie ele din literatură, sculptură, arhitectură, muzică, dans, literatură ori cinematografie. Dar acela cu care voi deschide această „rubrică” a blogului meu este o personalitate neegalată până în prezent în domeniul literaturii (care include poezie, proză, dramaturgie…) de niciun alt compatriot.
