8 – 44 de gânduri

În urmă cu nişte ani (nici nu mai ştiu câţi) am scris într-o agendă o listă cu… gânduri. Agenda e din 2007, dar nu am siguranţa că notiţele sunt de atunci, e posibil să le fi scris mai târziu. Am găsit agenda recent, când făceam ordine în sertarele bibliotecii, răsfoind tot felul de carneţele, agende, dosare, hârtii pe care intenţionam să le arunc. Am rupt din agendă foile care cuprind lista şi le-am oprit, pentru că după ce le-am citit, mi s-au părut la fel de actuale pentru mine, acum, ca şi în urmă cu mulţi ani, când le-am scris. În total sunt 44 de gânduri. Citindu-le, poate vă veţi regăsi în ele sau poate veţi avea altă părere.

8.

„Merg pe stradă şi văd în faţa mea, în jurul meu, oameni tineri îmbrăcaţi cu haine închise la culoare, aproape… ‘cernite’. Nu-mi place să văd fete şi băieţi de 20-25 de ani care se îmbracă numai în haine de culorile negru, gri, bleumarin, maro. Fără nicio altă pată de culoare. Nici măcar un cordon, o eşarfă, o cravată, o brăţară, o poşetă, nişte pantofi într-o culoare mai vie, mai veselă. Da, ştiu că negrul subţiază silueta şi că unele persoane vor să mai ‘reducă’, măcar optic, numărul de kilograme prin haine închise la culoare, dar îi sfătuiesc prieteneşte pe aceşti tineri să recurgă o vreme la un regim sărac în calorii (fără fast-food, fără sucuri carbogazoase), în loc să adopte ţinute de… doliu.

Ştiu şi că negru este culoarea eleganţei – pentru că însăşi Coco Chanel, care a avut toată viaţa o siluetă de balerină, a inventat ‘little black dress’. Dar ea, la momentul când a creat această rochie, era în doliu după ce a murit bărbatul care a fost marea ei iubire.

Şi mai ştiu şi că rock-erii preferă culoarea neagră, dar ei o accesorizează întotdeauna cu strălucire metalică, de obicei cu aceea argintie. E altceva. O rochie neagră cu ţinte argintii sau purtată cu cercei şi lanţuri argintii arată altfel. Pentru că tot ceea ce străluceşte aduce lumină solară.

Poate nu ştiaţi, dar culorile hainelor influenţează psihicul. Nu doar pe al nostru, al celor care le purtăm, ci şi pe al celor care ne privesc. Nici eu nu ştiam în urmă cu nişte ani, dar am aflat, am ‘probat’ şi mi s-a confirmat acest lucru. Când mă îmbrăcam cu haine de culoare roşie, galbenă, portocalie, verde mă simţeam altfel, mai… ‘vie’. Iar dacă în vremea studenţiei mă îmbrăcam cu haine colorate la examene, luam note mari, deşi uneori nu ştiam chiar toate subiectele din biletul de examen. O singură dată m-am îmbrăcat în negru la un examen, pentru că eram în doliu după moartea unei rude apropiate. Şi m-a ‘picat’ profesorul de ‘Motoare’ (am absolvit Politehnica), deşi învăţasem. La următorul examen, cu profesorul de ‘Rezistenţa materialelor’, m-am îmbrăcat cu o rochie croită şi cusută de mine – era un ‘amestec’ de bleu, roşu şi albastru – şi, cu toate că am încurcat vreo două formule matematice, proful a trecut cu vederea ezitarea mea şi am luat nota 8.

Îmi amintesc că aveam şi eu momente în care îmi doream să fiu elegantă şi mă îmbrăcam în negru, pentru că aşa ştiam, că negru e culoarea eleganţei (dar uitam un lucru esenţial – că trebuie accesorizat!). Iar tata, căruia îi displăcea această culoare, îmi spunea: ‘Nici când voi muri eu să nu te îmbraci în negru, arăţi ca un cioclu’. I-am respectat dorinţa, nici măcar la înmormântarea lui nu am fost îmbracată în totalitate în negru, am purtat pantaloni bleumarin şi bluză neagră.

De câţiva ani – vreo 10 – port mai des haine colorate, uneori prea colorate. Şi mă simt atât de bine cu ele… Unii ar putea spune că sunt ‘deplasată’ purtând haine de culoare portocaliu, roşu sau galben. Şi ce-i cu asta? Eu mă simt foarte bine îmbrăcată aşa. Până la urmă, asta contează, nu?

Aşadar, tinerilor le recomand să nu aştepte vârsta mea pentru a se îmbrăca în haine colorate. Purtaţi-le, dragii mei, când sunteţi tineri! Habar nu aveţi ce aer vesel şi proaspăt vă dau hainele în culori aprinse!”.

Apreciază si Împărtășește cu prietenii

Tweet